Jos Thone

Jos Thone – Printul incoronat al sportului columbofil belgian

Nu este deloc un lucru usor sa scrii un articol referitor la omul despre care in toate ziarele si revistele se scrie numai la superlativ, un columbofil a carui faima a depasit demult si cu mult granitele Belgiei. Dirk Rijkenbarg, un maestru al prozei columbofile, spunea odata ca a intalnit un “Print incoronat” intr-un loc numit As din Limburg – Belgia. Alti reporteri l-au etichetat pe Jos Thoné ca fiind baiatul-minune sau vrajitorul din As. Un lucru este cert: Jos Thoné este unul dintre marile talente aparute in sportul columbofil.
Pentru Jos Thoné columbofilia a incetat a mai fi un hobby, ci a devenit intregul lui univers, din care isi trage pofta de viata. Daca vrei sa patrunzi in acest univers si sa ii deslusesti misterele, nu se poate sa o faci fara a arunca o cat de scurta privire inapoi, la anii de inceput.
Jos Thoné povestea ca “ am fost interesat de porumbei de cand am inceput sa merg. Asa spune cel putin tatal meu, de asemenea columbofil sportiv. Nu puteam fi scos afara din crescatorie, In drumul inapoi de la scoala spre casa, pedalam bicicleta ca un nebun pentru a ajunge la cotet cat mai repede posibil.. Eram ocupat cu ingrijirea, hranirea, eliberarea porumbeilor, intr-un cuvant cu de toate. Odata aceste activitati terminate, ma duceam in locul unde se faceau imbarcarile pentru a ajuta la pregatirea cosurilor de imbarcare, la curatarea lor, la pregatirea ceasurilor. Adesea eram singurul copil printre toti acei adulti, dar nu imi pasa, atata timp cat lucram cu si pentru porumbei.”
Viitorul mare campion simtea inca de pe atunci focurile unei pasiuni ce aveau sa il mistuie si ca porumbei vor juca un factor determinant in viata lui.


Pe vremea cand inca era copil, Jan Grondelaers din Opglabeek, unul dintre marii campioni ai Belgiei, a devenit modelul de urmat al lui Jos Thoné. Acesta, nu de putine ori, era vazut uitandu-se prin gard la cotetele de porumbei “pur si simplu numai din admiratie si ca exemplu pentru mine a ceea ce voi fi dorit sa realizez mai tarziu”.
Foarte multa experienta columbofila a acumulat in perioada petrecuta in crescatoria lui Thomas Peeters, cel ce avea sa ii devina ulterior socru. Aici a lucrat intai ca ucenic si apoi a devenit managerul crescatoriei. Sub conducerea lui, aceasta crescatorie a cunoscut cateva succese remarcabile, printre care amintim: in 1986, la concursul international Barcelona, aveau clasati cinci porumbei in primii 100, iar doi ani mai tarziu aveau sa castige titlul national la categoria General – Campion K.B.D.B. (campion national) al Belgiei.

Dupa ce a servit in armata belgiana Jos Thoné a devenit mai fanatic ca niciodata in privinta porumbeilor si a inceput sa-si stabileasca telurile cu privire la construirea casei proprii din care, bineinteles, nu lipseau cotetele pentru porumbei. Pe marginea acestui subiect, Jos Thoné isi aminteste: “Stiam ca realizarea visurilor mele nu va fi ceva usor si ma va costa multi bani. Cum nu asteptam sa-mi pice bani din cer, acest lucru m-a stimulat sa muncesc din greu iar la un moment dat aveam trei slujbe in acelasi timp: eram loft-manager (manager al crescatoriei) la Thomas Peeters, in timpul zilei curatenia, dar un columbofil isi poate petrece acest timp intr-un mod mult mai profitabil, cum ar fi, de exemplu, sa observe si sa treaca prin mana porumbeii. Astfel ca am automatizat intrega instalatie de curatire. Toata pardoseala este alcatuita din gratare de lemn, in boxe sunt gratare de metal, iar peste tot, sub gratare, sunt benzi transportoare care indeparteaza excrementele – solutia perfecta.”
Cotetele sunt astfel aranjate incat poti merge prin ele de la o sectiune la alta.
Femelele vaduve sunt gazduite in spatele sectiunii pentru vaduvie. Jos a proiectat niste separatoare pentru a evita contactul vizual si pentru a preveni tendintele lesbianiste si imperecherea lor. La masculii vaduvi, exista in fiecare boxa cate un radiator, deoarece se pare ca masculii sunt mai sensibili la umiditate decat femelele.
In fiecare sectiune exista usi culisante prin care pasarile sunt lasate sa iasa la zbor; ele sunt larg deschise cand porumbeii se intorc de la concursuri pentru a le permite accesul la boxe, astfel incat se diminueaza la maxim timpul de intrare in cotet.
In diferitele sectiuni ale cotetelor se afla diverse hranitori, in functie de necesitati: in sectiunea de reproducere este o hranitoare cu o capacitate de 25 kg si porumbeii mananca atat cat le place, in timp ce la vaduvi exista hranitori individuale. In celelalte sectiuni exista hranitori comune. Asta datorita faptului ca Jos Thoné acorda o mare importanta hranitului porumbeilor. In aceasta privinta el sustine ca nu are o regula generala pe care sa o urmeze, ci mai mult isi urmeaza instinctul.

Cantitatea si calitatea mancarii joaca un rol important in columbofilie. In privinta amestecurilor de graunte, Jos Thoné nu isi face probleme pentru ca le lasa in seama producatorilor. El intotdeauna cumpara saci cu mancare gata preparata de la marii producatori, cum ar fi Versele-Laga sau Cerafin.
Dar, bineinteles, ca la stabilirea programului de nutritie ia in considerare conditiile meteorologice, starea de sanatate a porumbeilor, categoria de distanta pe care vor concura porumbeii, modul de motivare si, nu in ultimul rand, categoria din care fac parte (masculi, femele, pui). De exemplu, la porumbeii de viteza nu are rost sa le administrezi mereu mancare tip Sport pentru ca ei nu utilizeaza complet energia si este indicat o mancare tip Dieta si numai cu o zi inainte mancare Sport. Daca insa porumbeii participa la o cursa grea, pe distanta lunga atunci trebuie administrata mancare tip sport sau pentru naparlire (iarasi o mancare cu un aport substantial de energie) chiar din a doua zi. La aceste amestecuri de mancare sau in apa de baut, Jos Thoné adauga, in functie de necesitati, aminoacizi, vitamine, drojdie de bere sau diverse produse pentru aducerea in forma de varf a porumbeilor sau pentru ocrotirea organismului.
De asemenea, trebuie sa observi si comportamentul porumbeilor. Daca se invart pe langa tine, inseamna ca le-ai dat prea putina mancare; daca nu te asculta, inseamna ca le-ai dat prea mult. Arta consta in a realiza o medie fericita intre toate.
Starea de sanatate a porumbeilor este, asa cum am mentionat anterior, un factor major in realizarea performantelor. De aceea, curateniei in interiorul cotetelor, a hranitorilor si adapatorilor i se acorda o mare importanta si este efectuata cu rigurozitate, acestea fiind mereu dezinfectate, iar de doua ori pe an se face dezinfectie generala. Pentru prevenirea sau vindecarea diferitelor afectiuni specifice, Jos Thoné administreaza regulat produse anti-trichomonas, anti-coccidioza, vermicide, vaccinuri
contra paramixovirozei si salmonelei, etc. Toate acestea sub atenta indrumare a medicului veterinar, care ii inspecteaza pasarile saptamanal, astfel ca Jos Thoné stie permanent care sunt pasarile ce trebuie imbarcate pentru concurs si care ii vor aduce in modul cel mai sigur satisfactie.
Jos Thoné este recunoscut ca fiind un perfectionist, nu lasa nimic la voia intamplarii si scoate maximum de randament de la fiecare dintre pasarile sale. “De la inceput, am vrut sa concurez cat mai eficient posibil. Este un concept la care ader si in ziua de azi. Am vrut porumbei de concurs care sa fie toti zburatori buni. Am vrut, de asemeni, sa ii testez pana la limita si sa pastrez numai ce este foarte bun. In opinia mea, sa fii dur cu pasarile tale nu constituie o problema atata timp cat le asiguri conditii adecvate. Deci, numai pasarile bune pot ramane. Adoptand acest criteriu al calitatii, am ajuns in stadiul in care pot reproduce zburatori de varf din oricare din cuplurile mele.”
La ora actuala, desi cei mai multi columbofili incearca sa se specializeze si sa-si concentreze activitatea la o anumita categorie, Jos Thoné nu agreeaza aceasta idee, considerand sportul columbofil ca o entitate, incepand cu concursurile de sprint si terminand cu cele la distantele foarte lungi, fie ca se desfasoara cu puii, yearlingii, masculii sau femelele.
Organizarea cotetelor si pregatirea porumbeilor pentru sezoanele de concurs sunt conforme cu principiul lui de a juca la toate categoriile.
De fapt, cotetele pentru zbor sunt impartite in patru sectiuni: A, B, C, si D. Fiecare dintre acestea contine 16 boxe de vaduvi. Sectiunea D este pentru acei vaduvi care participa la concursurile pe plan local pe distante de la 100-120 km pana la 300-400 km. La sfarsitul sezonului de zbor acestia pot fi trimisi chiar la unele curse clasice de 500 sau 600 km (Bourges, Argenton, La Souterraine).
Sectiunea C este destinata porumbeilor de demi-fond pentru curse ca Bourges, Vierzon, Limoges, iar sectiunea B este destinata porumbeilor de fond, deci pentru cursele de o zi: Brive, Cahors, Montauban, Narbonne. Pentru pregatirea acestora din urma, porumbeii sunt introdusi la curse cum ar fi Montargis (391 km) si Orleans (435 km). In sectiunea A sunt gazduiti porumbeii de mare fond, care participa la cursele de 2 zile: Pau, Marseille, Perpignan si Barcelona.
Yearlingii stau impreauna cu porumbeii maturi dar acestia vor fi supusi unui program mai relaxat, urmarindu-se cu multa atentie dezvoltarea si cariera lor.
Asa cum a fost mentionat anterior, femelele vaduve sunt gazduite intr-un cotet situat in spatele sectiunilor de vaduvi masculi, acestea fiind despartite de niste usi culisante. Acest sistem este foarte practic deoarece masculii si femelele pot fi pusi cu usurinta impreuna si apoi re-separati.

n privinta sistemului de motivare a porumbeilor, Jos este de parere ca cel mai bine este sa aplici motivatia adecvata pentru pasarile sanatoase, asa-numita stimulare morala, si sa nu incerci sa fortezi lucrurile . De aceea, atunci cand este cazul joaca la vaduvie, la alte pasari exploateaza tendintele lesbiene, iar cu alti porumbei joaca la natural. Dar toate acestea se fac numai pe baza unor indelungi observatii si dupa ore, zile, saptamani de urmarire a comportamentelor porumbeilor.
Imperecherea porumbeilor are loc intai la sfarsitul lunii noiembrie cand sunt imperecheate toate pasarile, yearlingii, maturii si pasarile de prasila. Spre deosebire de alti columbofili, Jos Thoné lasa chiar si yearlingii sa creasca pui pentru a-si putea da seama daca porumbeii respectivi pot constitui in viitor o pereche destinata reproducerii. Vremea de afara joaca un rol important in alegerea momentului propice separarii porumbeilor caci daca este prea frig afara masculii nu intra in excitatie si sunt greu de motivat; daca vremea este prea calduta atunci cuplurile trebuie separate mai devreme.
O noua imperechere are loc la inceputul lunii aprilie. Perechile sunt lasate sa depuna ouale, sa scoata pui si apoi sa-i creasca timp de zece zile. Jos Thoné nu este adeptul separarii cuplului la doua zile dupa scoaterea puilor ci profita de aceasta perioada de timp de zece zile pentru a-i antrena mai temeinic si astfel porumbeii nu apuca sa se ingrase.
Dupa ce porumbeii au intarcat, Jos Thoné aplica sistemul de intuneric. Astfel, geamurile cotetelor sunt acoperite cu draperii intunecate de la cinci seara pana la noua dimineata. Aceasta metoda a fost adoptata de la olandezi si s-a dovedit extrem de eficienta in inhibarea naparlirii.
Fiind un maestru al categoriei general, poti gandi ca Jos Thoné concureaza la toate categoriile cu acelasi tip de pasari. Dar nu este asa. Pe de-o parte Jos si-a ajustat o linie pentru sprint si demi-fond, iar pe de alta parte o linie pentru fond si mare fond.
Pentru distantele scurte si medii, “SUPERMAN” B82-5192253, un porumbel exceptional care castigase Locul I Porumbel-As national K.B.D.B. in 1986, reprezinta una din bazele liniei de demi-fond. La achizitionarea lui de la De Backer, Jos a mers insotit de bunul sau prieten, Dirk Leekens, caruia i-a soptit la ureche:” Nu plec de aici pana nu cumpar aceasta pasare”. Nu mai tinuse in mana o pasare cu asemenea constructie spectaculoasa a corpului si asa o musculatura fenomenala. O foarte mare parte a pasarilor lui pentru distante scurte si medii au in ele sangele lui “SUPERMAN”, ai carui stramosi se trag din porumbeii Janssen-Arendonk.
Din grupul SUPERMAN fac parte porumbei de inalta clasa, cu rezultate exceptionale atat in concursuri cat si ca reproducatori:
VOLARE B93-5010151: locul 1 Provincial Porumbel-As K.B.D.B. 1994, 1 National Porumbel-As 250 km Ave Regina; “Volare” este
bunicul lui “Arnoldus” , co-castigator al Campionatului Mondial 1996.

‘DESPERADO’-(actual in crescatoria Gyany A.)
DESPERADO B96-5078335: locul 1 Bourges/1308 p.; locul 2 Bourges/5187 p.; locul 6 Bourges/39114 p.
SUPERMAN II B88-5100722: a castigat mai mult de 40 de premii
HASHIKO B92-5000878: locul 1 Provincial Porumbel-AsFond L.D.S. 1993; este bunica lui “Arnoldus”;
KABILA B97-5166439: locul 1 Provincial Bourges in 1997/3727 p.
SORA NAOMI B92-5000016 (“Naomi” a castigat locul 1 la cursa din Africa de Sud)
SINGAPORA B96-5078278: locul 1 Provincial Vierzon 1997
KARIDA B93-5010014: locul 2 National si 8 International San Sebastian
CRAYONNE SUPERMAN B89-5010100 (tatal lui “Hashiko”): locul 1 Porumbel-As fond L.D.S. 1990, etc.
Direct fiu din “Superman” este porumbelul “DE DEEN”, porumbel ce s-a dovedit a fi un excelent reproducator. Acesta, impreuna cu “MARQUISE” B92-5195802 (locul 1 Provincial Porumbel-As demi-fond K.B.D.B. 1993, locul 1 Interprovincial si 11 National Bourges /
67.985 p.) au alcatuit unul dintre cuplurile de aur ale lui Jos Thoné. Cativa dintre porumbeii ai carui tata este “De Deen”:

FORTUNA B93-5010010: castigatoarea unei masini si locul 1 Provincial Porumbel-As demi-fond K.B.D.B. 1993; este bunica lui “Sheila”, locul 1 Orleans / 10.037 p.;”Fortuna” este fiica a cuplului “De Deen-Marquise”
MARCO B95-5119749: locul 1 Porumbel-As Limburgul Mijlociu, demi-fond yearlingi in 1996
NICKY B95-5119887: locul 1 Provincial Limoges 1995-(actual in crescatoria Gyany A.)
TARA B95-5119252: locul 1 la Marea Intalnire de la St. Witz in 1997/2139p.
Superman si De Deen sunt, asadar, linii de aur care continua si astazi sa-si demonstreze valoarea.
O alta linie de aur in adevaratul sens al cuvantului este si linia “NAPOLEON”
B93-5010004.

Acest porumbel nu este numai un zburator foarte bun, dar este si o pasare de inalta clasa in ceea ce priveste caracterul si constructia, fiind una dintre pasarile favorite ale lui Jos Thoné.
Ca pui, “Napoleon” a castigat locul intai la concursuri cu diferite puncte de lansare (Reims/6459p., Marne/1514 p., Sens/371 p., Crepy/101 p.), este castigator al Olympia Cup Johnson Kiang 1994. Ca urmare, el a fost pus imediat in cotetul de reproducere datorita valorii sale. Atat el cat si sora lui, “ Nefertete” B93-5010028 (locul 1 National Bourges 1996-femele si locul 3 National / 28.706p.), copii lui si mai apoi nepotii lui au s-au dovedit capabili sa castige numeroase premii. “Ulla” B95-5119889 (fiica “Nefertete”) a castigat locul 1 Provincial Limoges 1996, “Theresa” B91-5332643 (jumatate-sora ”Ulla”) a castigat locul 1 Provincial La Souterraine 1997. Tot din grupul “Napoleon” face parte si “Isis” B92-5335457, o porumbita ce a avut 36 de clasari in primele zece locuri, din care 5 locuri intai. Pe scurt, o linie fantastica in ai carei stramosi ii gasim pe faimosul “Goede Jaarling”, “Orleans I” si “Orleans II” ai lui Jan Grondelaers, unele dintre cele mai bune pasari ale acelor vremuri.
Un alt grup, mic deocamdata dar select, este cel al lui “MOOISTE REUS” B90-5105244, exceptional din punct de vedere al rezultatelor la concursurilor dar si al coloratiei penajului (cuc). Dintre rezultatealei porumbitei “Sjaloom” B93-5010473, nepoata a lui “Mooiste Reus” se pot enumera: locul 1 Soissons/735 p., locul 1 Sens/135 p., locul 2 La Souterraine/271 p., locul 3 Argenton/1790 p., locul 4 Orleans/1578 p.

Tot aici poate fi mentionat si grupul “MILTON” B90-5109916, un zburator de inalta clasa pentru cursele de o zi si care a fost concurat de prietenul sau Dirk Leekens. Dintre rezultate amintim numai locul 1 provincial Argenton , locul 1 provincil La Souterraine, locul 1 Porumbel-As fond usor 1991, locul 1 Porumbel-As fond 1992. “Milton” este tatal lui “Sheila” B97-5166322 (locul 1 provincial Orleans/10.037 p.) si a lui “Didlinde” B92-5000527 (locul 2 semi-national Argenton); este bunicul lui Tara (locul 1 St. Witz), al locului 1 provincial Clermont-Ferrand si al locului 1 provincial Porumbel-As fond maraton.
Dupa ce si-a incheiat cariera sportiva, acest porumbel a fost mutat in crescatoria lui Jos Thoné, la prasila, unde a fost imperecheat cu mult succes cu pasari din grupul “Napoleon”.
In privinta pasarilor de fond si mare-fond Jos Thoné a abordat lucrurile de o maniera complet diferita. Inca din vremea cand era manager la Thomas Peeters, una dintre pasarile favorite ale lui Jos Thoné era “DIEGO ARMANDO BARCELONA” B83-5060602, pe scurt “Diego Armando”. In perioada 1985-1988 era una dintre cele mai bune zburatoare din Europa, in 1985 castigand locul 10 National/8.647 p. si 14 International/17.060 p. Barcelona; reconfirmarea calitatilor ei a venit in anul urmator, ocupand locul 4 National/8.886 p. si 9 International /18.076 p. Barcelona. Achizitiile de la Peeters au inclus pe langa “Diego Armando” si un frate al acestuia si apoi parintii, care initial erau destinati unui cumparator strain. Si astazi Thoné multumeste stelelor sale norocoase ca l-au ajutat in luarea deciziei de a face aceste achizitii.
Tatal lui “Diego Armando” porumbelul numit “OUDE DIEGO” B82-5248481, un mascul incantator, de culoare gut inchis, si cu un ochi puternic pigmentat, a devenit tatal-fondator al unei inimitabile linii de fond a lui Jos Thoné; acest mascul isi are in principal originea in porumbeii de la Fratii Kuypers (vezi pedigree “Poco Diego”). Viitorul avea sa demonstreze ca nu vor exista multi masculi care sa produca porumbei mai buni pe distante lungi.
Deoarece sangele lui “Oude Diego” curge in proportie de cca. 90% in vinele porumbeilor de fond, ne vom limita la a aminti numai cativa dintre masculii si femelele direct descendente.
“Broer Diego” este frate cu “Diego Armando” si tatal locului intai Provincial Bordeaux (1 National yearlings Bordeaux) si stramos al faimoasei femele de fond a lui Jean Duchateau din Spouwen.
“Stradivarius” B91-5080212 a castigat locul 2 Provincial La Souterraine/1776 p. si a fost locul 2 semi-national Porumbel-As fond 1992.
Ceilalti porumbei si-au demonstrat din plin calitatile de zburatori si mai ales de reproducatori, contribuind din plin la dezvoltarea coloniei.
“San Sebastien”, “Sandora”, “Stradivaria”, “Klein Zwart”, “Anoek”, “Image” si “Paola” sunt porumbite cu rezultate extraordinare.. Numai “Cindy” a fost pusa direct in cotetul de prasila fara a avea in prealabil rezultate la concursuri, avand calitati de reproducatoare.
Dar dintre toate aceste porumbite superbe, una s-a afirmat in mod exceptional, urmand a sta la baza liniei ce ii poarta numele: “POCO DIEGO” B92-5000631.
Asa cum am mai mentionat, toti porumbeii au trebuit sa demonstreze calitati si nu a existat mila in ceea ce priveste selectia si antrenamentul lor. Asfel ca, in anul in care s-a nascut, “Poco” a concurat peste 5.000 km, incluzand 2 curse peste 700 km. Ultima cursa in acel an a fost Brive (720 km), o cursa foarte dificila, numai cateva pasari reusind sa se intoarca la crescatoriile lor in ziua lansarii, inainte de lasarea intunericului. Jos Thoné a asteptat in zadar pana in amurg sa soseasca porumbeii, iar in cele din urma a mers sa se schimbe si sa duca ceasul la club. Afara era deja intuneric. Chiar in momentul in care se pregatea sa ia ceasul, a auzit zgomotul unui porumbel ce incerca sa intre in cotet prin trapa. El a mers pana la sectiunea unde erau puii destinati zborului si nu mica i-a fost surpriza cand l-a gasit pe “Poco”, un porumbel ce zburase prin noapte. Din acel moment a stiut ca o asemenea pasare cu caracter puternic ii va aduce mari satisfactii. Si nu s-a inselat, caci “Poco” abia incepuse sa-si desarte sacul cu surprize. Prima, de mari proportii, a aparut in anul urmator, ca yearling. Desi multi ar gandi ca nu mai avea cum sa dea rezultate deoarece zburase intens ca pui, Jos Thoné a avut atat de multa incredere incat a indraznit sa o bage la o cursa foarte dificila precum Barcelona. Zburand printr-o caldura ucigatoare, “Poco” a ocupat locul 1 International Barcelona yearlings 1993. Thoné nu se astepta la asa ceva si la inceput nici macar nu a realizat valoarea exceptionala a porumbitei.

Anul 1994 avea sa se dovedeasca un an plin de satisfactii la concursul international Barcelona. De aceasta data, porumbita care l-a propulsat iar pe locul 1 international yearlings, a fost “Polanova” B93-5010190, din aceeasi linie ca si “Poco”. Nici “Poco” nu l-a dezamagit, clasandu-se in primele 100 de locuri.
In 1995, deoarece mai toti membrii familiei “Poco” au inceput sa etaleze reale calitati, Jos Thoné a decis sa o introduca pe “Poco” in cotetul de reproducere. A dorit insa sa o introduca la un ultim concurs. “Poco” fusese imperecheata cu un alt mascul caci cel anterior nu se mai intorsese din cursa, insa s-a acomodat foarte bine cu cel nou, fiind nebuna dupa el si chiar mai nebuna dupa cuib. In aceasta stare, ea a fost imbarcata pentru Barcelona. Un punct pe cer care se apropia cu regularitate de cotet, s-a dovedit a fi “Poco”, intrand cu viteza mare prin trapa. Cand Jos a realizat ca este locul 1 National Barcelona 1995, nu si-a mai putut retine lacrimile, intr-unul din momentele de varf ale carierei sale.
“Poco Diego” reprodusa si concurata de catre Jos Thoné, este purtatorul stindardului unei noi generatii de super-zburatori pe distante lungi si foarte lungi.
Intre timp, se pare ca linia “Poco” este destinata curselor pe distante foarte lungi si Barcelona este un concurs care se potriveste perfect acestei caracterizari. In acest sens, victoria internationala de la Barcelona 1997/24.949 p. revine lui “ARNOLD” B95-5052496, al carui proprietar era pe atunci V. Vanheusden din Diepenbeek. Tatal lui “Arnold”, pe nume “Kirui” B93-5139333, este jumatate-frate cu “Poco”, iar mama lui “Arnold”, pe nume “Roxy” B92-5038266, este jumatate-sora cu “Poco”, ambii parinti ai lui “Arnold apartinand lui Jos Thoné.
Alte staruri din linia “Poco”, pe langa “Hillary” B94-5018817 si “Caprice” B94-5328243 (ambele sunt fiice directe din “Poco”), sunt “Wilbert” B90-5105104 (locul 1 provincial Cahors 1992, locul 1 Regional Brive) si “Butterfly” B92-5000538, jumatate-sora cu “Wilbert” (locul 1 Brive 1996, locul 1 Argenton, locul 3 Orleans, etc.). Alte doua femele exceptionale sunt “Madira” B94-5018743 (locul 5 international Barcelona – femele 1996 si 14 international/20.129p.) si “Chica” B94-5018845 (7 national si 12 international Barcelona 1996/20.129 p.
Dar lista porumbeilor care apartin liniei “Poco” si care au avut rezultate incontestabile in concursuri este foarte mare si nu poate fi redata aici.
Din quartetul Barcelona face parte si porumbita “GERDA” B94-5315093. Ea a fost concurata in timpul parteneriatului Willems-Thoné si, ca urmare a locului 1 International Barcelona 1996/20.129 p., a fost vanduta pentru o suma record. Parintii “Gerdei” au ramas totusi in crescatoria Thoné: tatal “Jewel” B93-5086159, mama “Kincora” B89-5123540.
Jos Thoné este acel tip de columbofil ale carui performante nu pot fi puse pe seama intamplarii, a unor conjuncturi fericite sau a unor coincidente.
In sprijinul acestor afirmatii stau dovada multitudinea de premii si titluri obtinute cu porumbeii sai.
Se pare ca Jos Thoné si-a atins multe dintre telurile sale. Traieste in casa visurilor sale alaturi de sotia sa Gaby si de cei doi fii Xavier si Maxim, si-a construit super-crescatoria si a fost recompensat cu cele mai importante titluri si premii. Ce isi mai poate dori? Jos Thoné ne raspunde cu farmecul sau deosebit : “Ai dreptate. Cand le pui pe lista pe toate, iti par un record impresionant. Dar sa nu uitam ca raman in cele din urma un pasionat columbofil, a carui enorma placere sunt intoarcerea din cursa a porumbeilor motivati si urmarirea cresterii lor de la puii abia iesiti din gaoace pana la splendidele exemplare de concurs sau de reproducere. Deasupra tuturor acestora sta faptul ca sportul columbofil este in continua dezvoltare si pentru a ramane in varf trebuie sa te dezvolti odata cu el. Stagnarea inseamna declin si se aplica si cazul porumbeilor voiajori. Ca urmare, eu vreau sa creez pasarea Thoné perfecta; acesta este visul meu fundamental.”Jos Thoné a demonstrat de nenumarate ori, fara exagerari, ca isi merita pe deplin titlul de “Print incoronat al sportului columbofil”.