Pierre Dordin

Alegerea reproducătorilor


in conceptia lui Pierre Dordin

Calităţile şi defectele sunt în mod esenţial ereditare, valoarea unei colonii depinde de cea a reproducătorilor săi.
Un bun reproducător provine întotdeauna:
1). dintr-o linie de învingători în curse;
2). dintr-o linie cu constituţie fizică impecabilă;



a). Învingătorii în curse:
Sunt porumbeii care câştigă în competiţiile sportive dure deoarece caracteristicile lor fizice şi mentale sunt superioare de cele ale celorlalţi concurenţi. Aşadar, nu există aici întrebări de ce porumbeii se clasează în concursurile de viteză, sau calitatea managerului este mai importantă decât a porumbeilor?
O linie de învingători este o familie care oferă numeroşi porumbei - as pe distanţe lungi în condiţiile prezentate de mai sus.
b). Constituţia:
Printre liniile de învingători, alegerea reproducătorilor trebuie să se bazeze pe aceia la care constituţia este solidă: osatură fermă, gabarit peste medie, musculatură suficientă dar nu în exces, penaj mătăsos şi suplu, aripa şi suprafaţa portantă bine proporţionate, echilibru perfect.
Printre porumbeii sănătoşi, trebuie să ţinem cont de frumuseţe, de culoarea penajului şi a ochilor, de expresia privirii, de semeţia portului. Aceste mici calităţi fac din ei nu numai o pasăre impecabilă în mâini, dar şi plăcută la privit.
c). De ce gabarit peste medie ?
Noi nu avem vreo idee preconcepută referitor la acest subiect, dar daca detinem doi porumbei de origini asemănătoare, iar cel de talie mai mica este mai bun decât cel puternic, preferăm să îl conservăm pe cel mic. Afirmaţia noastră este totuşi categorică: nu o facem neînsemnată. Dacă asupra a 200 de porumbei din columbăria nostră, de exemplu, de origine asemănătoare, aplicăm aceeaşi grilă de selectie, notăm că 100 dintre ei sunt peste medie şi 100 sub medie, după încercarea coşului pe distanţe considerabile, atunci din 100 cei mai buni, 75 vor fi puternici şi 25 de talie mica.
“Vila Răbdării” este compusă din porumbei care respectă aceste proporţii: 75% puternici şi 25% sub medie.



De ce penaj suplu şi nu aripă suplă ?
Aripa suplă este desigur o calitate; ea era totdeauna apreciată de dr. Bricoux, a cărui suşă “dădea aripa”. Noi suntem mai puţin categorici decât dr. Bricoux. Pentru noi, unii porumbei hipernervoşi nu dau aripa. Aceia care sunt sfioşi - pentru a nu spune sălbatici - bat în retragere.
Adesea am întâlnit porumbei asemănători care erau mari aşi ai curselor de fond. Din contră, ceea ce n-am văzut niciodată, este un porumbel-as care să aibă un penaj sărăcăcios.
De ce nu musculatură în exces ?
Porumbeii rotunzi ca un ou, de forma unei pere, aşa cum îi plăceau lui dr. Bricoux, sunt foarte amăgitori în mâini. Am avut câţiva asemănători; printre ei erau câţiva mici porumbei excelenţi. Dar porumbeii prea constituiţi nu pot fi rotunzi pentru că au muşchii prea grei, ei sunt prea grei. Greutatea pe care trebuie să o poarte este obositoare.
Majoritatea porumbeilor buni îi găsim printre cei cu gabarit peste medie, cu muşchi lungi, nu prea grei, nervoşi. Ei sunt acei neobosiţi zburatori pe care îi căutăm.
Stabilitatea în succes
“Stelele căzătoare” sunt amatorii care înregistrează rezultate extraordinare de-a lungul unui an sau a mai mulţi ani consecutivi, succes care durează atâta timp cât durează porumbeii pe care ei îi posedă. Atunci când aceşti porumbei au dispărut, sau au îmbătrânit, nu mai rămâne cu nimic. Steaua lor norocoasa a dispărut. Există totusi un mare pericol în a introduce în crescatorie subiecte dintr-o alta colonie pentru că dacă proprietarul acestor porumbei nu ştie să se menţină cu crescătoria sa, el nu va putea revigora nici colonia altora.
Cea mai mare calitate a unei suşe este aceea care permite continuitatea în succes.



Pentru a face o bună achiziţie
Este de preferat să cumpărăm un porumbel mai puţin voiajor, numai să fie bine constituit, şi care să provină dintr-o linie bună de lungi curieri, mai curând decât a introduce un porumbel as la zbor, născut printr-un hazard fericit într-o colonie a cărei reputaţie dispare în acelaşi timp cu dispariţia unicului său porumbel-as.
Un porumbel-as, unic în linia sa, nu va da niciodată ceva bun.


La mijlocul anilor '50, Pierre Dordin a fost un crescător deosebit de valoros şi apreciat în întreaga Europă, porumbeii săi dominând sportul columbofil francez şi în mare parte şi pe cel european timp de aproape 40 de ani.
Câştigător a 12 curse naţionale şi a trei concursuri internaţionale, Dordin a fost un crescător şi columbicultor deosebit de apreciat, căruia îi plăceau deopotrivă porumbeii frumoşi şi valoroşi. În anul 1966, de exemplu, la un concurs de la Angouleme, porumbeii lui Dordin au ocupat primele opt locuri dintr-un total de 3.000 de porumbei angajaţi, iar printre campionii crescătoriei sale de la acea vreme se numărau: „Ramses", „Spahi", „Papillion" etc. În anul următor, porumbeii campionului francez au câştigat patru concursuri naţionale şi un loc doi la St. Vincent de la o distanţă de peste 900 km. Din toate articolele columbofile apărute în presa de specialitate de-a lungul vremii, se pare că Pierre Dordin avea un talent deosebit în a-şi selecţiona porumbeii de matcă. Prin urmare, vă prezentăm în continuare câteva aprecieri legate de selecţia porumbeilor de matcă în viziunea marelui campion francez.

ÎNDRUMĂRILE LUI DORDIN
Calităţile şi defectele sunt în mod esenţial ereditare, valoarea unei colonii depinde de cea a reproducătorilor săi. Aşadar, un bun reproducător provine întotdeauna: a) dintr-o linie de porumbei campioni; b) dintr-o linie de porumbei cu o constituţie fizică impecabilă. Introduceţi porumbei în crescătorie doar de la columbofili care zboară într-o concurenţă foarte mare; Selectaţi-vă porumbeii de matcă după două criterii: sănătatea şi viteza în concursuri;

Întotdeauna selectaţi-vă porumbeii de reproducţie în urma analizei la mână, şi nu pe baza pedigreelor. Hârtiile nu vă vor da niciodată campioni; La fiecare doi ani introduceţi în crescătorie cel puţin patru-cinci pui cu sânge străin; Dacă o pereche de reproducători vă oferă un porumbel „AS", atunci această pereche poate fi considerată una de valoare; Reproduceţi mulţi porumbei, „zburaţi" mulţi şi eliminaţi mulţi.

OPINII
Despre porumbeii învingători în concursuri Pierre Do¬rdin spunea că sunt păsările care câştigă în compe¬ti¬ţiile sportive dure, deoarece caracteristicile lor fi¬zi¬¬ce şi mentale sunt superioare faţă de ale celorlalţi concurenţi. Legat de aspectul fizic al campionilor, Dor¬din aprecia că alegerea reproducătorilor trebuie să se ba¬ze¬ze pe acele exemplare care au o constituţie solidă, adi¬că: osatura bună, gabarit peste medie, musculatura suficientă, dar nu în exces, penaj mătăsos şi suplu, aripa şi suprafaţa portantă bine proporţionate, echilibru perfect.

În opinia lui Dordin, una dintre cele mai importante calităţi ale unei suşe de porumbei este aceea care permite continuitatea în obţinerea unor rezultate de top. Iar pentru a face o bună achiziţie este de preferat să cumpărăm un porumbel care nu este neapărat cel mai mare campion, dar, în schimb, trebuie să aibă un corp excelent şi să provină dintr-o linie valoroasă de zburători. Acest lucru este de prefe¬rat decât să introducem un porumbel „AS" la zbor, dar născut printr-un noroc într-o colonie a cărei faimă dispare în acelaşi timp cu dispariţia unicului său porumbel „AS". Asta deoarece un porumbel „AS", unic în linia sa, arareori ne va oferi pui la fel de buni ca şi el.